Scris de Anca Melinte
Luni, 11 August 2025 19:00
Un oras verde, prietenos si sigur, cu parcuri minunate, locuri linistite si cu mancare delicioasa, la preturi rezonabile! Asa ne-au descris Galatiul - pe care acum l-au vizitat pentru prima data - turistii Linda Lea din Marea Britanie si Ian Davies din Australia - sora si frate. Nu stiau mai nimic despre orasul nostru, dar au ajuns aici cautand si urmand pasii bunicilor lor, care au locuit aproape 20 de ani in tara noastra, in Bucuresti si Galati. Au inteles acum de ce tatal lor a purtat Romania in suflet. Si s-au putut reculege la mormantul unchiului lor, ingropat in Cimitirul "Eternitatea".
"Unul dintre motivele pentru care am venit la Galati - sunt mai multe! - a fost Dunarea. Tatal nostru a crescut cu amintirea ei, surprinsa in fotografii. Un alt motiv este mormantul unchiului nostru, Siriol Davies. Iar cel mai important motiv: sa intelegem viata bunicilor nostri si a tatalui nostru. ?i sa redescoperim farmecul anilor 1920", ne-a marturisit Linda Lea. Nici ea, nici fratele ei, Ian, nu stiau mai nimic despre Galati, cu exceptia faptului ca este un oras industrial despre care le povestise tatal lor. "Mi-am dorit dintotdeauna sa ma intorc in Romania pentru a retrai povestea bunicilor no?tri, care au locuit in Romania aproape 20 de ani", ne-a spus Ian Davies.
Cine sunt Linda si Ian
Linda Lea si Ian Davis au fost, la finele saptamanii trecute, oaspetii redactiei "Viata libera", alaturi de ghidul lor turistic, Viorel Prisecaru. Linda a fost profesoara de limba engleza, apoi a devenit casnica si mama cu norma intreaga pentru cei trei copii ai sai. Ian traieste in Australia, dupa ce a parasit Marea Britanie si a locuit 20 de ani in Franta. Si-a inceput cariera in marketing, apoi a devenit traducator de franceza-engleza, activitate pe care inca o practica.
Au mai fost in Romania: Ian - o singura data, in 1969, iar Linda - de doua ori, dupa Revolutie, in Transilvania. Dar aceasta a fost cea mai intensa calatorie a lor in tara noastra.
O vizita pentru care s-au pregatit luni in sir, cautand informatii si primind ajutor pretios din partea lui clujeanului Adam Gabor, genealogist, si a galateanului Viorel Prisecaru, care, la randul lor, au facut cercetari pentru a descoperi cat mai multe despre bunicii Lindei si ai lui Ian.
Cutia cu fotografii si scrisori
Povestea acestei calatorii a pornit de la o cutie mica, plina cu fotografii, documente, carti postale si scrisori, pe care Linda si Ian au gasit-o in casa parintilor, dupa decesul acestora. "Avem multe fotografii cu tatal nostru si cu bunicii nostri in Romania", spune Ian. Au adunat pozele si corespondenta intr-un urias album, pe care il rasfoiesc cu respect si dragoste: "M-am gandit ca voi muri curand si trebuie sa dau un sens acestor amintiri", spune Linda. "Sa ne intelegem radacinile!", subliniaza Ian.
Pe baza mentiunilor de pe spatele fotografiilor si a adreselor din corespondenta, au incercat sa reconstituie parcursul bunicilor lor in tara noastra. Si, in special, in Galati, acolo unde bunicii si tatal lor au locuit o vreme, pe strada Elena Doamna nr. 10. Iar in Cimitirul "Eternitatea" este inmormantat unchiul lor, Siriol, decedat in Galati la o varsta frageda - doar trei ani.
Britanicul atras in Romania de oportunitati
"Trebuie sa intelegeti ca bunicul meu a venit in Romania pentru oportunitati", puncteaza Linda.
John Gwilym Davies s-a nascut in 1889, intr-o familie de mineri din Clydach, Tara Galilor. Dupa cum au dedus nepotii lui, ar fi studiat contabilitatea, iar in 1915, a venit in Romania ca specialist al unei firme britanice. Avea sa lucreze, inainte de casatorie, la Compania Romano-Americana.
In iunie 1916, s-a insurat, in Bucure?ti, cu Alice Marsh. Certificatul lor de casatorie civila arata ca John Gwilym era functionar bancar. Datorita abilitatilor sale in croitorie, Alice era camerista personala a lui Lady Barclay, sotia ambasadorului britanic in Romania acelor vremuri, Sir George Head Barclay. De altfel, familia Barclay a fost martora la cununia mirilor, la fel ?i E.J. Sadler, directorul companiei Standard Oil din New Jersey, SUA.
Potrivit datelor din pasaport, la finele anului 1916, tanara familie nu se mai afla in Romania, incercand sa se reintoarca in Anglia. Acolo, aveau sa se nasca fii: Gwilym John Cotroceni Davies (tatal vizitatorilor nostri) si Siriol Morgan Davies. Daca pe certificatul de nastere al primului copil scrie ca tatal era "functionar comercial", pe actul celui de-al doilea scrie "manager otelarie".
Revenirea in Romania, special pentru Galati
In noiembrie 1922, un articol publicat intr-un ziar din sudul Tarii Galilor relateaza ca John Gwilym, impreuna cu familia, viziteaza Clydach venind din Romania, unde "lucreaza ca manager englez pentru o fabrica de galvanizare a otelului". Ian si Linda banuiesc ca fabrica se afla la Galati si ca ar putea fi "Roumanian Sheet and Galvanizing Company", infiintata de W. Gilbertson & Co.
Nepotii afirma ca revenirea bunicului lor cu familia in Romania a avut ca obiectiv principal chiar Galatiul, pentru ca ar fi cunoscut, la clubul local de cricket din ?ara Galilor, un englez care detinea o fabrica de galvanizare a tablei in Galati.
Cert este ca familia Davies a locuit pe strada Elena Doamna nr. 10. Fotografiile de la Sala de bal "Central" si din Gradina Publica atesta ca familia Davies a avut o viata linistita in orasul nostru. Tulburata, insa, de durerea mortii lui Siriol, in februarie 1923.
Tatal Lindei si a lui Ian a locuit cu parintii in Romania pana cand a fost trimis la internat, la Colegiul Llandovery din Tara Galilor. De acolo, in 1930, le scria parintilor ramasi in Bucuresti.
Si in 1932, John Gwilym Davies se afla in Romania, lucrand pentru Steaua Romana Oil Company in Bucuresti.
John Gwilym Davies, pe lista strainilor nedoriti
Genealogul clujean Adam Gabor a descoperit doua articole publicate in presa de extrema dreapta a anului 1933, in care John Davies apare pe lunga lista strainilor infierati pentru ca "fura" locurile de munca ale romanilor.
"Strainii de la Societatea Steaua Romana au salarii fantastice. Cum am ajuns robii capitalismului exploatator", titra "Tara Noastra", publicand o lista cu personalul, pe care la "Comptabilitate" apare numele lui John Davies.
"In vreme ce romanii n-au o bucata de paine, 500.000 de straini incaseaza zeci de miliarde anual. Toate avutiile tarii, tot comertul, industria si munca nationala in mana strainilor", scrie in, 17 decembrie 1933, "Porunca Vremii". Sub fotografia in medalion a lui Octavian Goga, apare o lista lunga a strainilor, intre care este nominalizat si Davies.
Nepotii lui presupun ca bunicul ar fi ramas in Romania pana in 1939. S-a stins din viata in 1949, in Marea Britanie.
Turism genealogic? De ce nu!
"Suntem foarte interesati sa urmam pa?ii lui John ?i Alice in Romania: unde au locuit, ce au facut etc. Si vrem sa vedem tot ce este posibil cand vom veni la Bucure?ti ?i Galati", a fost dorinta Lindei si a lui Ian, pe care ghidul lor turistic, galateanul Viorel Prisecaru, s-a straduit sa le-o indeplineasca.
A fost a doua misiune de acest fel - turism genealogic - dupa ce anul trecut a reusit sa descopere casa copilariei unui turist de 84 de ani din Israel, despre care octogenarul isi mai amintea, vag, ca era "langa Dunare, langa o piata ?i o biserica...".
Viorel recunoaste ca, in povestea Lindei si a lui Ian, s-a implicat emotional de la inceput. Nici n-ar fi putut altfel, admirand minunatele fotografii de epoca trimise de Ian intr-o lunga corespondenta: "evocari ale perioadei de boom economic a Galatiului, cand speciali?ti straini veneau sa ca?tige bani, dar sa ?i ridice economic tara", dupa cum spune galateanul.
Documentarea a fost, insa, munca de Sisif. Pentru a da de urmele bunicului Davies a primit sprijinul dr. Adrian Pohrib de la Arhivele Nationale Galati. Gasirea mormantului lui Siriol, de asemenea, a fost o mica aventura. La un moment dat, chiar intrase in panica: "Vine nepotul de la Antipozi si eu n-am gasit monumentul din Eternitatea". A avut sprijinul administratiei Cimitirului, care l-a identificat in zona numita "non-ortodoxa", mai exact langa Capela Anglicana, unde este ?i celebra placa mortuara a viceconsulului Charles Cunningham.
"Romanii nu trebuie sa-si subestimeze talentele"
Cele doua zile petrecute in Bucuresti au fost un adevarat maraton in care Linda si Ian au vizitat locurile prin care au trecut bunicii si cele mai frumoase obiective turistice ale Bucurestiului. De pilda, au fost in Parcul Cismigiu, sa vada lacul pe care tatal lor vaslea intr-o fotografie. Iar la Biserica Anglicana au fotografiat pagina din Registrul Casatoriilor care atesta cununia bunicilor lor. La Banca Nationala a Romaniei si-au imaginat ce ar fi facut si pe unde ar fi fost bunicul lor.
Au fost incantati de locurile si de expozitiile vazute si s-au bucurat din plin de experienta romaneasca: "Am descoperit atat de multe lucruri bune despre Romania! Am gustat mancarea, vinul, am facut lucruri minunate si am incercat sa intelegem tara", ne-a spus Linda.
N-avem spatiu sa trecem in revista toate locurile pe unde i-a purtat Viorel, asa ca ne marginim la ceea ce i-a impresionat cel mai puternic pe turistii nostri. La Muzeul National de Istoria Romaniei: scaunul de catapultare pentru salvarea pilotilor, concept datorat romanului Anastase Dragomir. Fiul Lindei a fost pilot pe Eurofighter, iar fiul si nora lui Ian sunt piloti pe linie comerciala.
"Fiul meu s-a bazat pe siguranta acestui scaun, inventie romaneasca. Deci romanii nu trebuie sa-si subestimeze talentele", ne-a spus, categorica, Linda.
"Ne dam seama acum ca tatal nostru avea Romania in suflet"
Asa ne-au marturisit Linda si Ian, la Galati. Au mai inteles ca, exceptand tragedia pierderii lui Siriol, bunicii lor au avut o viata mult mai buna in Bucuresti si la Galati, decat in Anglia.
Merita spus ca, in drum spre Galati, au oprit la Braila pentru fotografii in fata Teatrului "Maria Filotti", pentru ca aveau o fotografie cu tatal lor jucand intr-o piesa de teatru. Au vazut zona pietonala a Brailei si la Podul peste Dunare. Profesoara Linda a remarcat ca Braila si Galatiul sunt orase foarte culturale si a remarcat cu placere activitatile educative de vacanta ale copiilor in parcuri.
In prima seara in Galati, turistii au cinat la un restaurant cu specific pescaresc, de pe Dunare, si si-au imaginat ca si bunicii lor ar fi putut manca intr-un loc similar.
Casa lor de pe strada Elena Doamna nr. 10 nu mai exista, face parte dintr-un segment care a fost demolat pentru a face loc largirii stadionului Portul Ro?u... Dar s-au plimbat pe portiunea inca pavata a strazii, imaginandu-si ca urmeaza pasii tatalui lor. Locatarii au fost cam intrigati de
Linda care fotografia casele, dar au inteles ca e vorba doar despre amintiri.
Iar in Gradina Publica si-au imaginat locul unde tatal lor ar fi putut face poza pe tricicleta.
Au admirat harta veche a Galatiului, iar dr. Pohnrib de la Arhivele Nationale le-a putut arata niste documente cu semnatura olografa a bunicului lor: contracte prin care imprumuta un prieten ca sa-si ia un imobil pe strada Frumoasa.
Un moment emotionant a fost la mormantul lui Siriol, unde a fost oficiata o mica slujba.
Galatiul, o experienta incantatoare
Linda a fost surprinsa afland ca Galatiul nu este pe harta itinerariilor turistice europene. Iar cea mai grozava experienta a fost sa admire panorama orasului din Turnul de Televiziune.
"Am venit la Galati si am descoperit un oras cald si prietenos, in care ne-am simtit in siguranta. Un ora?-gradina, verde, cu parcuri minunate si cu locuri linistite in care sa poti sta. Iar de sus, din Turnul Tv, poti vedea toti copacii, ceea ce poate fi neobisnuit pentru un oras. Mancare foarte-foarte buna si la preturi rezonabile, evident, datorita raportului bun lira sterlina - leu. Pe scurt, o experienta incantatoare", ne-a descris Linda orasul.
Dar cel mai adanc in suflet i-a ramas Dunarea: "Am descoperit frumoasa Dunare! Fluviul mereu a dus istoria cu el, nu-i asa? Fluviu este istoria.". Iar acum poarta si istoria ei, nu doar pe a tatalui care se scalda in apele Dunarii.
Linda si Ian spun ca au trait, in aceasta calatorie in Romania, doua povesti: "Pove?tile tatalui ?i bunicilor mei ?i povestea mea ?i a fratelui meu venind la Galati pentru prima data, mergand pe urmele pasilor lor.".
"Ma intorc in Romania! Imi doresc o vacanta in care sa petrec timp pe malul Dunarii, sa vizitez Delta Dunarii si sa fiu cazata intr-o statiune de la Marea Neagra", ne-a promis Linda Lea.
O vom astepta cu drag!
